Am pasit sfioasa in gradina mare ce inconjura casa. Iarba era de un verde crud, si ici-colo zareai cate o floare roz, sau una galbena; si de ce nu o floare alba.
Plasa curata a gardului pe care am lasat-o toamna nu era asa cum mi-o aminteam. Acum era rupta in unele locuri, si plina de frunze, crengi rupte sau diferite buruieni agatatoare.
Am pasit pe aleea pietruita, iar ochii mi s-au oprit pe piatra ca de cristal din fata usii, piatra pe care am pus-o special acolo pentru a-mi amintii mereu de dorinta tatalui meu.
Stiam ca voi avea mult de munca, dar eram bucuroasa ca am un loc caruia ii pot spune "casa dulce casa"