Era odata un cioban pe nume Bucur care pastea oile la munte , pe valea Dâmboviței. Pe vremea aceea nu erau foarte multe case ca pe vreamea de azi, asa ca a construit pe acel mal al apei cateva case, acolo era un camp deschis. Oamenii, vazand casele au venit sa locuiasca si ei acolo. Langa case au facut si o manastire(biserica) frumoasa. Oamenii fericiti de isprava si straduinta ciobanului Bucur au intemeiat acel loc cu numele de Bucuresti dupa numele ciobanului. Acest nume de Bucuresti apare si in actele domnesti ale lui Vlad Tepes.
