Era seceta si caldura excesiva in padure. Copacii sufereau, disparusera baltile si izvoarele. Animalele nu mai gaseau apa, si unele plecasera spre munti. Bufnita, greoaie si straniu alcatuita, era pasare de zi in acea vreme.
Desi nu era obisnuita sa zboare, a pornit si ea dupa apa, din copac in copac, pana a ajuns in alta padure. Si fiindca nu a gasit apa,si s-a inserat, s-a oprit sa se racoreasca pe o craca.
Si de acolo, de pe craca, a vazut sclpind ceva neobisnuit.
Era o picatura de apa pe care Dumnezeu o pastra privighetorii in fiecare seara si ca aceasta sa o observe, o stea isi rasfrangea in ea lumina.Bufnita a sorbit picatura, si cand a vazut ca lumina a disparut, si-a imaginat ca a baut si lumina si ca de acum inainte, ea avea sa lumineze.
si crezand ca ea lumineaza, a inceput sa vada pe intuneric si a devenit pasare de noapte.
