Prietenul la nevoie se cunoaste
Intr-o buna zi de vara, eu impreuna cu alti prieteni am mers sa ne plimbam cu rolele. Ziua era foarte luminata de soarele arzator de pe bolta albastra...era o zi perfecta pentru o zi cu prieteni. La un moment dat ne-am oprit pe o banca, mai incolo se afla o fata care era singura si din cate am observat se lovise la picior...nu mi-a past, am continuat sa vorbesc cu prietenii mei, dupa un timp fata aceea se apropie de noi sa ne intrebe daca avem vreun servetel...noi am inceput sa radem, ne-am ridicat si am plecat. am continuat sa ne plimbam toata dupa-amiaza, constiinta ma tot bantuia si incepuse sa-mi para rau ca ne-am comportat asa urat cu ea...era chiar draguta, gandurile au fost intrerupte cand am dat peste o piatra si am cazut. Am incercat sa ma ridic dar nu am reusit pentru ca ma durea ingrozitor de tare piciorul...prietenilor mei nu le-a pasat si si-au continuat drumul. La un moment dat apare cineva in fata mea, isi intinde mana pentru a o prinde sa ma ridic, cand am reusit sa stau pe picioarele mele, mi-am dat seama ca este fata din parc, am imbratisat-o si mi-am cerut scuze...nu a durut mult si am devenit prietene, m-a ajutat sa merg acasa si suntem de nedespartit...este de necrezut ca am ajuns ca surorile si la inceput nici nu am bagat-o in seama si am tratat-o urat...si uite asa am ajuns la vorba: Prietenii adevarati vin cand ai nevoie de ei, si se cunosc la nevoie !!! sfarsiit!
