Toamna in satul meu.
Pe pamantul satului ,care pana acum era acoperit de o manta verde de iarba,verde ca smaraldul si de mii de floricele acum se zareste un covor uscat de frunze colorate care se desprind de pe crengutele copacilor si plutesc lenes formand uriasul covor al toamnei.
Incepe ploaia,bate vantul,se poate auzi din departarea vazduhului glasul ragusit al toamnei care sopteste ,,Iata-ma-nsfarsit aici'',pasarile pleaca in imense stoluri spre alte zari indepartate ducand triulurile si bucuria satului cu ele si lasand in urma o pustietate cucerita de toamna.
Asa este toamna in satul meu,cu lautarii plecati si fara frumusetile vesele ale verii ,satul pare un loc stramosesc peste care au trecu sute de ani de uitare.
