Poezia este o idila -pastel ce apartine genului liric.
Chiar titlul poziei contine o metafora care exprima teama poetului pentru o iubire care se sfarseste. Toamna este de fapt trairea eului liric, deprimarea lui fata de iubirea care se destrama. Poetul are nevoie de protectie pentru ca se simte trist si singur " acopera-mi inima cu ceva ". Comparatia cu frunza de pelin semnifica starea de amaraciune care i-a cuprins sufletul . El simte puteri fantastice prin care rasare luna si o preface " intr-o dragoste mare ".Prezenta pietrelor semnifica imposibilitatea eului liric de a vorbi cu iubita si atunci el ia " cuvintele si le ineaca in mare ".Poetul indragostit se refugiaza in singuratatea sa , in universul sau interior.
