Buna! Eu sunt un copil aventurier si curios. Intr-o zi mergeam pe o campie cu iarba verde, unde pomii erau in culoarea verde crud. Merg eu ce merg si vad un portal magnific. Era dintr-un aur stralucitor. Am intrat. Acolo erau multe vite de vie, pomi uscati si pamant gol. Curios sa merg mai departe am vazut o batranica cu un baston din lemn de fag. Era imbracata saracacios si avea un batic maro cu inscriptia unor frunze uscate. Am incercat sa vorbesc cu dansa. Am intrebat-o ce este aceasta lume. Ea mi-a raspuns cu un glas bland si tremurat ca aceasta lume este una care nu se compara cu lumea de pe pamant. Este cu putini locuitori, cu case rasfirate, cu unii pomi uscati, cu iarba uscata. Doar vita de vie, parul,marul ori prunul rezista. Apoi ca dintr-un vuiet, acea batrana se transformase in doamna Septembrie. Cu niste haine superbe in culori inchise, dar bine asezate. Cu o mantie rosie ca cerul la apus, cu niste unghii lungi si cu pantofi grena. Apoi am intrebat-o cu uimire daca este adevarata Septembrie, iar ea mi-a raspuns ca este, cu siguranta, iar pe parcursul toamnei, cu celelalte surori ale ei, Octombrie si Noiembrie ne viziteaza lumea cu zambetul pe buze. Ne-am imbratisat iar ea m-a condus spre portal. Dupa ce am revenit in lumea noastra, acum ma gandesc ce bine ar fi daca le-as intalni si pe celelalte luni sub forma unor doamne.
