Eram în vacanță la bunici, într-un sat de munte. Bunicii mei au o gospodărie frumoasă, cresc multe animale mari, dar și animale de curte: gâște, curci, rațe, găini. Eu m-am deprins cu munca la bunici și îi mai ajut la treabă. Deseori merg pe malul râului să păzesc cum pasc rațele și gâștele. Ele sunt bune înotătoare și mai pleacă în cârd pe apa râului. De obicei le scoate bunica pe izlaz. Într-o duminică bunica s-a grăbit să plece la biserică și m-a rugat să scot eu păsările la râu. Eu, bucuros că am primit așa răspundere, am scos din curte toate păsările și le-am dus la râu. M-am chinuit și am alergat după găini care nu vroiau nici în ruptul capului să urmeze cârdul de rațe. Atunci, eu am zis că trebuie să leg o găină cu o rață ca să meargă împreună. Zis și făcut, m-am chinuit enorm de mult. Aproape când să le leg pe toate, două câte două, câte o rață și o găină, a apărut bunica de la biserică. Mare i-a fost mirarea când a văzut ce ispravă am făcut!
