Este o zi ploioasa de toamna...Eu stau și privesc cum picăturile de apa se lovesc de geam și încep a curge lin.In casa e cald și bine.Focul arde liniștit și emana o căldură suficienta.De plictiseala,m-am apucat sa citesc o carte.In timp ce citeam,am fost distras de un sunet care distrugea liniștea completa.Se auzea din ce în ce mai tare...Pic! Pic! și mai tare Pic!!Pic!!...acest sunet era simfonia ploii....M-am apucat sa citesc în continuare acompaniat de sunetul tulburător făcut de ploaie. Pur și simplu nu m-am putut concentra....nu mai putem citi. Tot ce vedeam era ploaie și ploaie.Pentru ca nu am mai putut citi,mi-a venit o idee.M-am îmbrăcat mai gros,mi-am pus ghete de cauciuc,o geaca groasa și am fugit afară..Sunetul nu mai era așa tulburător. Am stat și am ascultat melodia cantata de ploaie pana când spectacolul s-a terminat.A fost cea mai buna reprezentație a ploii din câte am auzit eu vreodată. Sper sa mai am ocazia sa mai ascult încă o data acea melodie.
