Soarele cobora încet iar satul se lăsa învăluit în mantia de raze aurii ale apusului. În depărtare se auzeau strigătele copiilor care se întorceau acasă după o zi lungă de joacă. Deși era seara, afară era plăcut și un vânt călduț mângâia iarba verde ca smaraldul. Cerul era pictat în cele mai frumoase nuanțe de portocaliu și roz. După un timp se înseră. Nuanțele portocalii deveniră albastru-inchis iar lună veghea deasupra satului învăluit în întunericul misterios. Era liniște, se auzea doar greierii cu viorile lor melodioase. Intre copaci se mai vedea câte un licărit sau se auzea un foșnet de frunze. Amurgul verii învălui sătul tăcut.
