Intalnirea mea cu Alba ca Zapada
Era o zi in care soarele nu mai era darnic si nu mai avea putere. Copaci de zahar in imprejur. Roi usori de fluturi albi se plimbau pe cerul alb.
Aveam o carte , care vroiam sa o citesc astazi. Era o carte rece si inghetata cu zapada pe ea . Luasem zapada de pe el iar apoi am deschis cartea.
Am intrat intr-o alta lume , parca intrasem in poveste. Doar o vad pe Alba ca Zapada , si atat eram de curioasa in cat mi-am dorit sa vorbesc cu ea. Dar dintr-o data aparu piticii, iar ei povestisera despre ea, se intamplasera aceleasi lucruri ca in poveste ... crengile imbracate intr-un palton de nea parca ma priveau cu inselaciune , m-am speriat si ciocnisem cu Alba ca Zapada.
-Oh, imi pare rau, n-am putut sa evit sa ma speriu.
-Nu-i nimic fetito , ce cauti aici?
-Am vrut sa citesc o poveste si cand am deschis-o am ajuns aici. Nu stiu cum sa ies de aici.
-Eu in locul tau as vrea sa raman aici, si ca niciodata sa se termine aceste povesti pline cu farmec.
-Asta inseamna ca dupa ce se termina toate povestile , voi pleca din locul acesta?
-Nu esti bucuroasa? Oricum ar fi, trebuie sa te asculti pe tine.
-Sa ma ascult pe mine, dar cum?
Ea dispare intr-o cununa de stelute argintii, iar eu raman surprinsa. Dupa ce incerc sa gasesc o iesire si alunec direct catre un portal magic de cristal.
Ma trezesc in pat, cu cartea la picioarele mele, iar bunica mea imi zice "Buna dimineata" ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Nu stiu daca a fost un vis, o intamplare adevarata , dar ma simt fermecata.
Cu placere :)
Coronita !
