Afara-i toamna, iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri. A sosit in caleasca aurita, cu haina de culoarea vantului, cea mai darnica fiica a anului.Ploi reci si marunte cuprind cu freamate lungi codrul si intreaga natura. Norii isi poarta plumbul greu iar pasarile calatoare pleaca in carduri lungi, alungate de vifornita pagana.Un val de bruma argintie acopera dealurile moarte.A plecat din cer azurul, iar soarele obosit nu isi mai trimite razele pe pamant.Florile se ofilesc lent, lasand sa cada usor cate o petala moarta, iar pomii isi dezbraca straiele invelind cu drag pamantul proaspat arat. Dar tomantec de crizantema, simbol al inceputului si sfarsitului de viata, imprastie cate o adiere parfumata.
In amurg, incep sa straluceasca zimtii de gheata ai Luceafarului.
