Odata, mergand obosita si cu capul in pamant pe strada, am auzit un zgomot bizar. Trezita din starea mea de reverie, mi-am indreptat privirea spre locul de unde venise sunetul. Un zambet larg mi-a brazdat chipul cand am descoperit sursa sunetului: un trenulet din vitrina unui magazin de jucarii mergea necontenit pe sinele sale micute.
Cateva clipe am ramas sa il privesc, iar un sentiment de melancolie mi-a invadat inima, amintindu-mi de zilele fericite ale copilariei, cand astfel de privelisti ma faceau fericita.
Dar ceva neprevazut mi-a intrerupt bucuria trecatoare. Acestea erau picaturile reci ale unei ploi de toamna. Imbracata subtire si fara umbrela, mi-am indreptat pasii grabiti spre gura metroului... (si de aici mi s-a dus inspiratia, dar poti continua tu)
