Sunt in casa bunicilor mei,cand a inceput deodata sa ploua. Ma uitasem pe geam,in timp ce bunica intrase in camera measa-mi aduca placinta.
Dupa ceva timp,am iesit iesit pe uşa,cu jacheta pe mine,si am urmarit ploaia s and in pragul usii,fara ca aceasta sa ma stropeasca. Strada era pustiita,fara ca vreo persoana sa treaca macar in graba. Masinile erau plimbe de picaturi de roua,iar geamurile erau aburite,ca si cum ar fi fost inghetate. Copacii aratau ca niste statui argintii,acoperite cu bruma. Descrierea casei bunicilor mei suna cam asa: Geamurile transparente,atat de pe o parta,cat si de pe alta,dar si fereastra podului,unde ma ascund in momente de fulger,sunt acoperite cu ţurţuri de apă,rar vazand asa ceva. Hornul,nefunctionbil de cateva luni,aratau imbatranite ca si cum nu ar fi fost vreodata folositee. Usa era ruginita,de parca era vopita in diverse culori invechite. Gradina bunicilor era stropita cu roua,si se auzea de parca un greieraş ar fi cantat diverse melodii de toamna.
O zi de toamna a copilariei mele.
