Speranta de toamna
Stau pe banca invechita din parcul impodobit de copacii a caror frunze inruginite se legana cu tristete in bataia vantului rece de toamna.
Cativa stropi de ploaie se lovesc de pamantul rece umezindu-l si creeand un ritm jalnic pe care abia il aud , dar care imi suna captivant pentru cateva momente auzul , dupa care analizez peisajul incadrat de cateva crengi uscate , tabloul obscur ma intristeaza inexplicabil ...
Intind mana dreapta pe care se asterne o frunzulita subtire si aramie . O strang in palma mea inhetata ca pe o ultima speranta , apoi o eliberez lasand-o in bataia vantului. O urmaresc cum pluteste , purtandu-mi speranta mea cu ea in departari neaflate .
Incet , incet frunza se face disparuta , ca si cum a facut parte dintr-un vis confunz , din care m-am trezit ingandurata . S-a dus...
______________________________________________________
Sper ca te-am ajutat , scuze pentru posibilele greseli :)
