Substantivul: Partea de vorbire flexibila,care denumeste fiinte,lucruri,fenomene ale naturii,stari.
Exemplu: casa,papusa,inel.
Adjectivul: Parte de vorbire flexibila care arata o insusire a unui obiect sau a unei fiinte si determina numele acestora,acordandu-se cu ele in gen,numar si caz.
Exemplu: mic,frumos,copil destept,casa noua.
Pronume: Partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv .
Exemplu: el,ea,mie,lui
Numeralul: Parte de vorbire flexibila care exprima un numar , o determinare numerica sau ordinea obiectelor prin numarare.
Exemplu: trei,patru,cinci,sase,douazeci si unu, al doilea,al treilea,un pix si doua caiete
Verb: Parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare si care se caracterizeaza prin flexiune proprie.
Exemplu: a iubi,a manca,a citi,a scrie
Adverb: Parte de vorbire neflexibila , care determina sensul unui verb al unui adjectiv sau al altui adverb, aratand: locul , timpul , modul , cauza sau scopul.
Exemplu: aici,acolo,maine,din cauza ca...
Prepozitie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima raporturi sintactice de dependenta, intre partile unei prepozitii.
Exemplu: pentru ca,de,la, de la
Interjectie: Parte de vorbire neflexibila , care exprima sentimente si manifestari de vointa sau care imita sunete si zgomote. Este urmat mai mult de virgula (,) sau semnul exclamarii (!).
Exemplu: Brr!, Ah!
Conjuctie: Parte de vorbire neflexibila , care care leaga doua propozitii intr-o fraza sau doua cuvinte cu acelasi rol sintactic intr-o propozitie.
Exemplu: ca sa,sa, deoarece,desi,intrucat
