👤

am nevoe de o poezie despre furnica

Răspuns :

De când soarele răsare,Printre pietre pe cărare,Merge furnica–ncărcată,Ducând hrana preferată. Este harnică furnica,Cară-ntruna mititica.De e cald, de e răcoare,Ea este tot călătoare. Chiar pe crepet-la amiazMunceşte-fără răgaz.Urcă zilnic şi coboară,De cu zori şi până-n seară.
                                                  O furnica
O furnica mica,mica,
Dar infipta va sa zica,
Ieri la pranz,mi sa urcat
De pe visinul uscat,
Pe picioare,pentru caci
Mi le-a luat drept niste craci.