consecințele:
n
comparaţie cu reformele agrare de la mijlocul secolului 19,
cea din anul 1921 a reprezentat o acţiune de vânzare în masă
a majorităţii pământului marii proprietăţi, ţăranilor fără pământ
sau cu pământ puţin. Ea a diminuat substanţial marea proprietate
funciară de peste 100 de ha, reducând-o la 15-17% în suprafaţa
arabilă a ţării, şi la 27-28% în suprafaţa agricolă, moşierilor
rămânându-le însă importante masive păduroase. Ţărănimea, mica
proprietate şi producţia ei agricolă au devenit predominante
în suprafaţa şi agricultura ţării.
Datele mai remarcă
faptul de importanţă socială că din 2.309 mii țărani fără pământ
sau cu pământ insuficient, înscrişi pentru împroprietărire,
au primit loturi 1.479 mii sau 64%, ceea ce înseamnă că o serie
de ţărani a rămas şi după 1921 fără pământ.
