Teoria genurilor literare sa constituit in epoca Renaşterii; are caracter normativ. Boileau este cunoscut pentru teoria sa rigidă asupra genurilor - susţinând puritatea, fixitatea, ierarhizarea.Teoria modernă a genurilor, care se constituie în secolul al XÎX-lea de către romantici, a susţinut interferenţa între genuri, nelimitarea numărului acestora, spargerea dogmelor în ceea ce priveşte respectarea anumitor norme
Evoluţia genurilor în contemporaneitate înscrie tendinţe noi: teatrul epic, poemul liric, tragicomedia ca forme noi de expresie.
R. Wellek şi A. Waren definesc, în Teoria literaturii, genul literar: "Reprezintă, ca să spunem aşa, o sumă de procedee estetice aflate la dispoziţia autorului şi care sunt inteligibile pentru cititori."
Asemănător defineşte şi Adrian Marino, în Dicţionarul de idei literare "Genurile literare oferă o serie de cadre şi tipare, care în anumite condiţii şi limite se dovedesc parţial utile, chiar necesare".
Reiese oportunitatea grupării operelor literare după genuri - atât pentru creator, cercetător, cât şi pentru cititor, lectura realizându-se dintr-o perspectivă ştiinţifică, avizată.
