Toamna, zâna cu rochie din frunze arămii, și-a făcut simțită prezența pe plaiuri carpatine, aducând cu ea bogăția și belșugul.
A intrat mai întâi în livezi, scuturându-și rochița și îmbrăcând livada cu o haină firavă de frunze aurii.
Cu ultimele puteri, soarele a mângâiat fructele și le-a dat o
strălucire aparte. Toamna n-a stat prea mult pe gânduri. A pictat merele
cu roșu, perele în galben și a suflat o pulbere brumărie peste prunele
răzlețe.
Nucii și-au scuturat și ei coroana semeață, în semn de respect, iar
roadele lor și-au dezghiocat coaja verde lăsând să cadă pe pământ roade
rotunde și lemnoase.
Ce bucurie pe copii când ajută la strânsul recoltei! Gospodarii își laudă neîncetat recolta, semn al unei bogății imense.
Cămările pline de roade așteaptă cuminți sosirea iernii.
