Sfioasa,mare,lungiincalcita,misterioasa(Daca nu ma crezi ca le-am luat din text uite textul: Cheia, de Mihail SadoveanuSunt treizeci şi doi de ani de când m-am întâlnit întâi cu marele meu învăţător IonCreangă. Eram un ţânc bălanel, cu caul mare şi rivirea !"ioa!ă. #i învăţam la domnu$randa"ir, într-o odaie care mi !e ărea atunci grozav de mare, e care mai târziu, cu aniîn urmă, am regă!it-o mică şi întunecoa!ă. %colo, în bănci lungi, cre!tate cu cuţitaşele,!tăteau îngrămădite toate odra!lele go!odarilor din &atra 'aşcanilor. (...)Cartea e care mă năcă*eam, urmărind cu degetul şi cu riviri mirate buchii mari,întortochiate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte "ărăimagini, încâlcită şi mi!terioa!ă. +nvăţa!em e de ro!t aroae toate cuvintele normale, şi-n "aţa mea era tot âclă de neătrun!. Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o !căărare delumină, i-am gă!it cheia...Era înceut de rimăvară, rin martie, şi e "ere!trele de!chi!e năvălea lumină nouă, ca o"ulguire de aur. omnu $randa"ir ne rivea ve!el cu ochii lui negri.- ăieţi, zi!e deodată domnu $randa"ir, a!tăzi trebuie !ă ieşim şi noi ca gâzele, la !oare...într-un "reamăt de bucurie, ne îmbulzirăm !re uşă şi ieşirăm în ceardacul larg, de unde !evedea, revăr!at e vale, şe!ul cel mare al #iretului, !ubt aburi !ubţiri (...)'e când coiii !e rânduiau cuminţi în cerdac, eu rămă!ei cu ochii holbaţi în cerul nalt şi!trălucit, unde vedeam entru întâia oară în viaţa mea lutind un unghi de a!eri negre. +nliniştea care !e "ăcu, le auzeam !trigătul alb şi !traniu.-&in cocoarele, zi!e domnu $randa"ir. #i eu reetai, în minte, "ericit, cuvântul acela nou...ăieţi, urmă aoi învăţătorul, a!tăzi e ca o zi de !ărbătoare ş-avem !ă legăm şi noi uţintel cartea de gard. %m !ă vă cete!c o ove!te !cri!ă anume entru voi şi care !echeamă Cara cu trei iezi...în mine ătrun!e o în"iorare caldă, ca totdeauna când !e regătea domnu $randa"ir !ă necetea!că ceva.#i a!cultai cu ochii e *umătate închişi ove!tea cu ieduţii, cu cumătrul lu şi cu biatacară văduvă. în deărtare, !re #iret, vibra lumina.-'ove!tea a!ta, vorbi într-un târziu domnu $randa"ir, e !cri!ă de Ion Creangă, cel care a"ăcut şi cartea e care trude!c bucherii noştri (...) Eu îl cuno!c e Ion Creangă, urmă el cuoarecare mândrie. -am văzut vara trecută, la o adunare de învăţători. Să ştiţi voi că el areun dar de ove!teşte aşa de "rumo!, arcă ne-ar !une mama oveşti, în !eri de iarnă, lagura !obii...
