Acasa
Toamna este momentul cand ma cuprinde o melanconie de nedescris. Nu stiu de ce, dar galbenul frunzelor de copaci cazute imi amintesc cu drag de copilarie, dar mai ales de ce dragi. Asa ca imi iau suta de lei pe care o am in buzunar, imi fac bagajul si ma indrept spre casa.
Acest moment se numera printre cele mai fericite pentru mine. Ajuns acasa sunt intampinat de dragii mei parinti, alaturi de bunici.
Cosul fumegand al casei imi da semnale. Sunt servit cu o multime de bunatati, gatite de crate mama si bunica. ce ma determina sa iau o atitudine si mai pozitiva, trecandu-mi toate ofurile.
Pe seara le povestesc rudelor cele intamplate de pe parcursul perioadei de timp cat am lipsit. Acestia povestesc la randul lor intamplarile prin care au trecut, in timp ce vizionam un film, adunati in sufragerie. Vizionarea ma intriga.
Seara, mai tarziu luam cina. Mama ma surpinde mereu cu bucatele ei delicioase. Dupa aceea, patul incalzit ma asteapta. Cum intru in vechea mea camera, ma simt de parca sunt in alta dimensiune. Ma pun in pat, cazand in lumea viselor.
Ce bine e sa fii acasa.
Spor la treaba!
