Răspuns :
Anul trecut , la noi in clasa a venit un nou coleg.Un baiat plapand , timid , ce purta ochelari.In spatele lentilelor groase se ascundea insa o privire blanda , iar ochii sai , de culoarea marii, ne transmiteau parca dorinta lui de a-si face prieteni, fara a avea curajul de a face insa primul pas.
Impreuna cu colegii mei , am vrut sa-l ajutam sa renunte la acea ,,frica" de oameni , insa nu am reusit. De fiecare data cand il invitam sa se joace cu noi, raspundea ca nu exista un joc mai frumos decat cititul. Vorbind cu doamna diriginta , o femeie in varsta si cu multa experienta , am hotarat sa-l lasam in lumea lui. Eram convins ca nu-i placea sa se joace sau inca nu se obisnuise cu noii colegi.
La cateva luni insa , in mod surprinzator , ne-a invitat la el acasa.Acolo, am gasit un paradis al cartilor , dar in mod surprinzator , acolo am intalnit un altfel de coleg.Zambitor , vesel si amuzant , ne-a propus sa ne jucam cu toate jucariile lui. De asemenea , la un moment dat a inceput sa ne vorbeasca si despre cartile sale , oferindu-ne fiecaruia cate un volum.
La finalul vizitei , mi-a parut bine ca acceptasem invitatia lui. Stand mereu in preajma cartilor , baiatul cel nou ajunsese sa iubeasca linistea , respectand in acelasi timp personalitatea fiecaruia. Fara sa ne dam seama , desi nu ne vorbea prea des,ne cunostea pe fiecare in parte, Se folosea de cuvintele noastre si nu mica ne-a fost mirarea cand , la ,,ultimul clopotel " , a venit in fata clasei , si , fara sa se lase intimidat , ne-a descris pe fiecare in parte , amintindu-ne de cele mai amuzante intamplari. Am ramas impresionati
Mult timp dupa terminarea scolii , am continuat sa ma gandesc la el. Intr- o zi chiar am vrut sa-i fac o vizita dar se mutase din oras.Imi lipsea. Poate pentru ca de la el intelesesem ca , asemeni cartilor , oamenii nu trebuie sa fie judecati dupa coperta. Sau poate pentru ca el ne demonstrase ca fiecare are povestea lui. Cu totii am avut acel coleg special. Insa nu toti l-am cunoscut pe colegul cartilor.
Impreuna cu colegii mei , am vrut sa-l ajutam sa renunte la acea ,,frica" de oameni , insa nu am reusit. De fiecare data cand il invitam sa se joace cu noi, raspundea ca nu exista un joc mai frumos decat cititul. Vorbind cu doamna diriginta , o femeie in varsta si cu multa experienta , am hotarat sa-l lasam in lumea lui. Eram convins ca nu-i placea sa se joace sau inca nu se obisnuise cu noii colegi.
La cateva luni insa , in mod surprinzator , ne-a invitat la el acasa.Acolo, am gasit un paradis al cartilor , dar in mod surprinzator , acolo am intalnit un altfel de coleg.Zambitor , vesel si amuzant , ne-a propus sa ne jucam cu toate jucariile lui. De asemenea , la un moment dat a inceput sa ne vorbeasca si despre cartile sale , oferindu-ne fiecaruia cate un volum.
La finalul vizitei , mi-a parut bine ca acceptasem invitatia lui. Stand mereu in preajma cartilor , baiatul cel nou ajunsese sa iubeasca linistea , respectand in acelasi timp personalitatea fiecaruia. Fara sa ne dam seama , desi nu ne vorbea prea des,ne cunostea pe fiecare in parte, Se folosea de cuvintele noastre si nu mica ne-a fost mirarea cand , la ,,ultimul clopotel " , a venit in fata clasei , si , fara sa se lase intimidat , ne-a descris pe fiecare in parte , amintindu-ne de cele mai amuzante intamplari. Am ramas impresionati
Mult timp dupa terminarea scolii , am continuat sa ma gandesc la el. Intr- o zi chiar am vrut sa-i fac o vizita dar se mutase din oras.Imi lipsea. Poate pentru ca de la el intelesesem ca , asemeni cartilor , oamenii nu trebuie sa fie judecati dupa coperta. Sau poate pentru ca el ne demonstrase ca fiecare are povestea lui. Cu totii am avut acel coleg special. Insa nu toti l-am cunoscut pe colegul cartilor.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!