Mihai Eminescu
de-obicei foloseste ca teme iubirea si natura. Cand descrie o intalnire
cu iubita sa, acesta face o legatura intre ea si natura, uneori naturii
ii da insusiri ale iubitei. Intalnirile au loc in natura pentru
protectie, intimitate, natura fiind si singurul martor al
iubirii lui, uneori resemnare si alinare. In poezia "Lacul", eul liric
este dezamagit si melancholic din cauza iubitei, dar gaseste alinare tot
in natura. La Eminescu intalnit mereu "codrul" "stelele" "luna"
"luceafar" etc....deoarece este o legatura intre el si natura, un
refugiu. :)
