Ma plimbam intr-o zi prin padurea intunecata care vorbea cu vatul rece al toamnei.Toate frunzele dansau in aer si scoteau sunete fosnaitoare.Cararile reci parca se imbracau sub talpile mele cu frunze si bruma argintie.
O pasare vorbea cu singuratatea si spulbera linistea care urla in padure.Merg mai departe si zaresc o caprioara inghetata care parca imi vorbeste si imi cere ajutor. Frigul se impleteste cu vantul care spinteca orice vietate.Imi inchei geaca groasa care ma inveleste cu grosimea ei si ma intorc spre casa.
Acum parcurile sunt singure si intunecate,bancile parca cer sa fie ocupate, jucariile parca plang de dorul copiilor iar mesele pe care candva se jucau table parca se pregatesc de o lunga hibernare.
Timpul e sec si mut acum,nu mai sunt pasari,nu mai sunt oameni,nu mai e soare...Parca toate au mitit.
