nu mai era nimic si nimeni.totul disparuse ca dupa o furtuna. eram doar eu si cu mine. uraganul trecuse; ce mai aveam de facut? chiar nimic! totul trebuia sa iau de la inceput. acum am stat si mi-am stabilit prioritatile. cu rabdare, inversunare, curaj si dorinta de a reusi am inceput sa fac ceva pt a supravietui. totul era nou, dar totusi stiam ce trebuie sa fac:sa supravietuiesc si sa trec cu bine de orice .si gata am inceput sa-mi caut de lucru ca sa am mintea ocupata. prima data am construit un adapost si pe urma m-am ocupat de procurarea hranei, precum si stabilirea unei surse de apa potabila. acestea sunt vitale. dar totusi, pentru a fi cu toate simturile pornite, am stabilit si ca trebuie sa scriu, sa citesc sau chiar sa socotesc. asa cred, ca fiind prins cu toate, nu o sa ma plictisesc si o sa rezist chiar mult. totul este acum o provocare. dar cu siguranta voi reusi!
.
