Genul liric cuprinde totalitatea creatiilor literare in care comunicarea sentimentelor, trairilor, ideilor autorului se realizeaza in mod direct.
In textul literar "La mijloc de codru..." de Mihai Eminescu, se impletesc tema naturii si tema iubirii.
Un argument care permite incadrarea textului in genul liric, este prezenta eului liric, indicata de adjectivul pronominal posesiv de pers.I, "mele".
Eul liric apare in ipostaza indragostitului, transmitand starea sa de bucurie si de implinire. Aceasta il face sa vada imaginea persoanei iubite, reflectata in elementele naturii : "Si de chipul dragei mele".
Un alt argument il constituie modul de expunere folosit: descrierea, textul prezentand un colt din natura, din codru.
Cadrul natural are in centru "luminisul" si "balta", planul terestru imbinandu-se cu planul cosmic ("luna", "soare").
Descrierea este realizata cu ajutorul imaginilor vizuale ("La mijloc de codru des / Toate pasarile ies") si dinamice ("Leganandu-se din unde"), care insufletesc cadrul de natura. Expresivitatea textului este conferita si de figurile de stil (epitetul personificator situat intr-o inversiune "voiosul luminis"), paralelismul sintactic "Si de...".
In concluzie, textul literar "La mijloc de codru..." de Mihai Eminescu, apartine genului liric.
