Intr-o zi de toamna am plecat impreuna cu prietenii mei in padure. Era septembrie si in padure covorul de frunze multicolor ne rapea privirile. Ne-au jucat o gramada. Ne urcam in copaci si din ei saream pe covorul de frunze care era moale ca puful:
-Andrei! Ai grija! Zup!
Intr-o secunda Andrei disparuse. Incepusem sa il cautam, cand deodata din gramada de frunze iesise Andrei care tot sarea.
-Ce ai patit?
-Auuuu!!! Auuu!! O veverita in pantalonii mei!! Auuu!!
-Hahah!
Incepusem toti sa radem de el fara sa il ajutam.
Am povestit si altor prieteni si au ras si ei. O amintire hazlie a ramas in mintea noastra si de atunci nici ca n-am uitat-o.
