Societatea în Evul Mediu era riguros organizată, fiecare persoană aparținând unui grup sau strat social. Astfel, preoții și învățații vremii respective au stabilit TREI ORDINE, cu sarcini clar stabilite - cei care se luptă (nobilii și cavalerii) cei care se roaga (papa si preotii) și cei care muncesc (țăranii, negustorii și meșteșugarii). Fiecare patura sociala era structurata pe mai multe niveluri. Biserica avea grija de saraci si se ocupa de mântuirea sufletelor, prin rugăciuni. Populația de la țară nu avea drepturi. Cerșetorii și vagabonzii se aflau la marginea societății.
