Iată vesela natură ,
Cum privește supărată,
Omul cu arunca-n apă
Substanțe chimice,otravitoare
Și copacii cum îi taie.
Frunza codrului suspină,
Pe sub stresurile moarte,
Iată...iată...cum îngână,
Și se lasa mângâiată,
De al dorului durere.
Apa limpede străbate,
Valea,munții și cărunții,
Și de stâncile nervoase...
Ea se bate.
Să nu tăiem copacii,
Să n-aruncam în apă,
Substante cu care ucizi,
Natura și pe a ei mama.
Pasarile-mbolnavite,
Daca noi ma aruncăm,
Animalele rânite,
Daca noi le mai vânam.
Haideți,oameni,cu mic cu mare,
Sa-ncercam să ocrotim,
Veselă natură mare,
Ca sănătoși și noi să fim.
