Probabil te referi la ultimul fragment din cartea a doua cu Apolodor deoarece in finalul primei carti acesta nu era vesel, ci dimpotriva, era foarte trist si plangea de dorul prietenilor lui din Bucuresti.
Asadar, poetul sugereaza veselia si zburdalnicia prin verbe si expresii dinamice precum:
"Cum vedeţi, Apolodor
Ţopăie într-un picior
Graţios ca un dulap
Şi cu un butoi pe cap."
sau
"Scara mai e bună dacă
Ţi se face chef de joacă…"
