"cel mai chipes,mai intelept si mai viteaz" e o enumeratie.
Atunci când o parte de propoziție este multiplă, adică exprimată
printr-o enumerație de cuvinte cu aceeași funcție sintactică, separarea
acestora se face ori cu o conjuncție („și“, „sau“), ori prin virgulă, atunci când conjuncția este clară din context sau neimportantă:
Copilul, bunicul, cățelul și pisica au intrat repede în casă. — subiect multiplu;
Camera înaltă, luminoasă, inundată de lumină îmi părea un vis. — atribut multiplu;
Intrând în casă, vede florile, cărțile, hărțile răvășite pe birou. — complement direct multiplu;
Bătrânul se bucură de frumusețea zilei, de jocul nepoților, de florile înflorite. — complement indirect multiplu;
Ziua, dimineața, noaptea, el se gândea mereu la viața lui trecută. — complement circumstanțial de timp multiplu;
Cuvintele din cadrul enumerației pot fi la rândul lor însoțite de determinanți:
Această casă este înaltă, frumoasă, nouă. — nume predicativ multiplu;
Această casă este nouă, luminată la colțuri cu becuri puternice, zugrăvită în alb-argintiu — nume predicativ multiplu cu determinant
Deci,virgula,semn de punctuatie,separa partile de propozitie de acelasi fel.
