Intregul sat este invaluit de mantia intunecata a serii ,sub stralucirea palida a mandrei luni care stapaneste cerul. Stelute mici licaresc pe cerul senin.
Langa cumpana fantanii, pe o banca de lemn facuta de vreun mester priceput, sub cerul instelat , isi impletesc sentimentele Ion si Mariuca . Cei doi tineri se cunosc de cand mergeau la scoala din sat si stateau in aceeasi banca. Im preuna au invatat sa citeasca si sa scrie, s-au imprietenit si acum , destinul i-a adus pe aripile iubirii. Stau unul langa altul, Ion o acopera pe Mariuca cu haina lui, de racoarea serii, iar fata se ghemuieste la pieputul lui cu tandrete. Povestea lor de dragoste este cunoscuta de tot satul, dar tinerii asteapta sa primeasca binecuvantarea parintilor si apoi vor decide ziua cand isi vor uni destinele.
Sub lumina lunii, pe bancuta care ii tine ca intr-o palma de urias, Ion si Mariuca isi rostesc soaptele iubirii lor si viseaza la viitorul in care se vor casatori, vor avea copii sau vor fi chiar bunici.
