a fost odata un ied care statea cu mama lui. Iedul era mic si firav si avea picioare mici si subtiri . In timp ce il dezmierda, caprioara , se gandea cu parere de rau la momentul in care trebuia sa se desparta de el. Ce pacat chiar azi era momentul deoarece era vremea intarcatului. Caprioara vroia sa il duca intr-un loc sigur unde sa fie ferit de lupi si vanatori.
In timp ce mergeau spre locul sigur iedul a luat-o inainte bucuros. Caprioara s-a oprit in loc de parca ar fi avut o presimtire. Atunci a aparut la iveala dusmanul lor . Ca
prioara a sarit in fata lui.
Biata caprioara a ramas cu capul intors spre puiul ei.
