Ai rezistat destul de bine , sincer ,sunt impresionat ! spuse Vântul cu o voce molcomă , ca de adiere.
- Așa este, am rămas singură pe câmp , oftă Floarea- soarelui ,ștergându-și ușor
o lacrimă .
- Draga mea, este un timp pentru toate,după cum bine știi,îi reaminti Vântul
sfătos .
- Nu-mi spui o noutate,dragul meu ,răspunse Floarea -soarelui calm, dar timpul trece atât de repede ,iar eu an după an rămân uimită de puținul timp de viață
care mi-e dat.
- Probabil ai dreptate, gândește-te însă că renaști în fiecare primăvară și devii
tot mai frumoasă și tot mai dragă Soarelui,căci nu degeaba ești floarea lui
preferată , îi reaminti vântul .
- Of, așa este, dar tot mă supăr ..uite, toate petalele mele s-au transformat în
lacrimi și au căzut...a mai rămas doar una.
- Nu ,draga mea, nu a mai rămas niciuna, răspunse Vântul la fel de calm,
suflându-i ultima petală.
