E sfarsitul toamnei , fulgii de nea cad usor pe nasul fiecarui copil imbujorat.
-O ce rau imi pare, a plecat toamna! sopteste tristetea copiilor.
-Toamna puteam sa ne tavalim pe covorul de frunze aurii,galbene rosii si maronii , ruginite.spune regretul plecarii toamnei a fiecarui iubitor de toamna
Intradevar . Toamna era soare dar nu mereu , oricum era bine.Acum soarele e pustiu , frunzele se topesc , apusurile nu mai sunt ca sanegele, e tristete. Nu mai copii care se dau pe derdelusul venit odata cu friguroasa iarna ne mai inveselesc , parca ne aduc aminte de cand aveam noi 6 ani , dar acum am crescut repede ca plecare iubitei toamne!
