odata Demult, un necunoscut a venit de la dealul Corbului sa se aseze la Bicaz, unde si-a facut o casa. Pribeagul avea o fatita, pe care bistritenii au numit-o "Corbita", dupa numele dealului unde se nascuse. Era o copila frumoasa si agera, pe care au placut-o foarte multi tineri, însa numai unul, cu o înfatisare de Fât-frumos, a putut-o cuceri. Intr-o zi, o ceata de tâlhari, ce patrunsesera pâna în munti, ajung în valea Bicazului si vor sa ia fata, ca sa o duca în dar hanului de la Bugeac. Dupa ce tatal si logodnicul ei mor în lupta, aparând-o, fata porneste în fuga spre munti urmarita îndeaproape de navalitori. Ajunsa în vârful stâncii, se arunca în prapastie pentru a nu-si pierde libertatea si onoarea. Ceata de plaiesi care alergasera sa o ajute, ucid tatarii chiar pe muchia stâncii, iar de atunci locul acela se numeste Piatra Corbului.
