continuare:
Ne-a lasat fara suflu , gerul era napraznic si fulgii de un alb imaculat , desi pareau pufosi si blanzi, ne loveau obrajii deja inrositi de frigul groaznic ce se napustea asupra noastra.
Mantia alba cristalina s-a asternut in graba la picioarele noastre , trosnind sub bocancii grei , de parca vorbea cu noi. Un peisaj mirific se vedea in departare ; case cu hornuri fumegande , copii cu sanii alergand , geamurile aburite si un miros curat , miros de iarna. Dint-o data parca o vad in fata mea , alba , clara , frumoasa , cu coroana de cristal si parca ma saluta cu o adiere calda de vant , sarutandu-mi parca obrazul inghetat.
Bine ai venit frumoasa iarna ! Te vedem si te simtim , parca mai bine ca niciodata , dar fi mai blanda, mai blajina , sa te acompaniem cu drag pana vei pleca.
Parca incuviintand, si-a luat gerul de pe noi , lasand doar ninsoarea lina sa ne bucure sufletul .
