Zapada a acoperit campul cu un val de bruma argintie .
Bunicul citea povesta, lasandusi usor alba frunte peste fruntea fratelui meu.
Mergand prin padurea deasa, se auzi un fosnet, ca si cum cineva ar fi fost in spatele meu.
Muntii singuri si batrani, pastreaza amintiri nestiute, de noi, pamantenii.
plinbandu ne prin parc, vifornita pagana ne atinse fata si am inceput sa tremuram de frig.
cerul este plin de noi suri, care abia asteapta sa isi scuture fulgii de nea, peste noi.
