Am hotarat sa petrec ultimele zile de toamna la poalele maretului Retezat. Nici nu se putea sa fac o alegere mai buna.
Am iesit dis-de-dimineata in poaina care se intindea in fata cabanutei. Roua mi-a invaluit picioarele si m-a facut sa simt ca prind aripi. Am simtit mirosul proaspat si tare de fan uscat, amestecat cu trifoi si alte flori salbatice. Ridicand ochii am putut sa ma bucur de privelistea Retezatului. Brazii imi pareau uriasi chiar si de la distanta, mirosul lor de rasina strabatea distanta...il simteam ca si cum m-as fi aflat acolo, in inima padurii, atingand trunchiurile batrane. Mai sus de varful muntelui, departe, am zarit doua puncte in inaltul cerului. Treptat, au coborat oferindu-mi astfel ocazia sa admir puterea si frumusetea soimilor de munte. In cautarea prazii, au atacat varfurile brazilor cu putere, scuturandu-i ca pe niste vreascuri uscate. Natura isi etala magia, inca o data...
Am oftat, multumind Cerului ca pot trai un asemenea sentiment, ca pot vedea asemenea minunatii.
Nu stiu pentru ce clasa iti trebuie...o mai modifici daca e nevoie. :)
