Craciunul, cel mai minunat moment al anului, toata familia se aduna, mananca bunataturi si, sa nu uitam de Mos Craciun, toate cadourile asteptate!
Dar Maria nu stia cum e sa te simti de Craciun, singura, fara adapost, infrigurata, infometata, pentru ea, Craciunul era doar o zi normala! Daca era doar o zi normala, inseamna ca tot ce avea de facut era sa se uita la oameni si familiile lor si asteptand pe cineva cu um suflet mare, care sa o ajute. Ei ii mai placea sa se uite prin vitrini la toate dulciurile, sau pe cer, im asteptarea lui Mos Craciun, dar el nu aparea nici odata...
S-a decis sa se culce. Dar pana sa fi adormit ,a simtit ca cineva a luat-o dar era asa de obosita incat nu a deschis ochiii si a adormit pe drum. S-a trezit intr-un pat moale si calduros, si pe o noptiera, o felie mare de cozonac si lapte. Atunci cand ea s-a ridicat, 3 persoane intra inauntru. Maria nu le cunostea, dar simtea ceva despre ele, ceva bun! Fara sa stie nici ea de ce, s-a dus si i-a imbratisat, si atunci , dintr-o data, i-a venit in minte o amintire, cu ei si ea impreuna. Atunci si-a dat seama ca trebuie sa fie familia ei! I-au povestit cum au pierdut-o, o poveste uimitoare (poate am sa va o spun, dar alta data). Pe hol, un brad mare cu multe cadouri dedesubt astepta, dar Mariei nu ii pasau de lucrurile acestea. Ea era fericita ca si-a gasit familia
