Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi de faptul că burghezia, temându-se de mase, nu a dus o luptă hotărâtă în alianţă cu acestea împotriva boierimii.
Trădate, masele ţărăneşti au pierdut o parte din elanul lor revoluţionar, dar nici burghezia nu le-a organizat şi nu le-a condus la lupta pentru apărarea revoluţiei cu armele în mâini. „Falşii liberali”, cum i-a caracterizat Bălcescu, s-au arătat gata pentru o înţelegere cu boierimea, unii de la început, iar alţii în desfăşurarea revoluţiei, acţionând pe această linie până la sfârşitul revoluţiei şi continuând să acţioneze în acelaşi sens şi după aceea.
