era o seara geroasa de decembrie.luna,ca un urias glob de cristal,se ridica printre varfurile copaciilor.vantul sufla cu putere .pe cer puzdrie de stele,la marginea satului cu radacinile adanc infipte in stanca,un palc de brazi falnici,strajeri neobositi ai vaii si ai locuitorilor ei,asteptau prma zapada.dar cel mai nerabdator,era un bradut ,care nu se obisnuise inca cu gerul iernii. mama,tata imi este frig...vreau sa port iar cojocul acela moale si pufos...spuse bradutul necajit.c at mai trb. sa asept.nu prea mult fiule,raspunse radul din apropie ,si l cuprinse pe micut cu o creangaincurand o sa ninga.
