In secolul XIX-XX, in Franta a avut loc revolutia franceza. Franta era o monarhie absolutista, in care puterea regelui era lege. De asemenea, populatia era impartita, dupa modelul feudal, in 3 stari, starea I -nobilimea, starea a II- inaltul cler si starea a III- clerul de jos, burghezia, taranimea. Chiar daca, starea a 3, o constituia majoritatea populatiei, ponderea in parlament o aveau primele 2 stari. Din aceasta cauza s-a ajuns la nemultumiri si revolte , care au facut posibia Adunarea Starilor Generale. Aceasta Adunarea s-a confruntat cu dezbateri contradictorii, in vreme ce regele dorea votarea unor noi impozite, starea a III-a solicita schimbari politice profunde. Evenimentele care v-or urma, precum Caderea Bastiliei(simbolul absolutismului monarhic), consolideaza lupta taranilor, burghezilor de a-si dobandii drepturile politice.
Sfarsitul revolutiei, v-a transforma Franta intr-o monarhie constitutionala, avand la baza separarea puterilor in stat.
