Basmul este o narațiune de lungă întindere.
Niște trăsturi definitorii ale basmului sunt:
-Prezența de obiecte magice.
-Prezența unor „numere magice” (adesea , mi se pare că era 3)
-„balanța” care se înclină între bine și rău. Când balanța se înclină în favoarea răului, mereu apare un personaj (deobicei cu puteri magice) care vine în ajutorul binelui.
-În lupte, binele câștigă mereu.
-Există formule inițiale (a fost odată ca niciodată...) , mediane (ex. din Prâslea cel Voinic și merele de aur : „Și se luptară, și se luptară, zi de vară până-n seară ... ” ) , și finale (ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa ...) .
