Cand ploua afara ma cuprinde o stare de melancolie. Ma asez la fereasta si privesc cu o intristare pasiva la durerea naturii care se manifesta printr-o ploaie simpla, trecatoare. Amaraciunea din suflet mi-o pot simti doar picaturile de apa ce cad incontinuu si pier. Mi-aduc aminte la ochii plini de patima ce îi aveam odata, acum fiind acoperiti de o tristete jalnica. Ma-nduioseaza starea in care ma aflu, dar cand ploaia conteneste, revin la supararile si bucuriile zilnice de mai inainte.
