Răspuns :
Natura
întreaga, cu reflexele sale agonice, cu întruchiparile sale dantesti,
prefigureaza moartea vietatii, iar talentul poetului este tocmai acesta, de a
transfera asupra cadrului natural trairile si vibratiile afective ale fiintei
umane, într-un simbolic paralelism real/ ideal, dar si într-o foarte
semnificativa reactie de empatie între eul liric si caprioara destinata
sacrificiului: „Cu fosnet vestejit rasufla valea./ Ce-ngrozitoare înserare
pluteste-n univers!/ Pe zare curge sînge si pieptul mi-i rosu, de parca/ Mînile
pline de sînge pe piept mi le-am sters./ Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari
vinetii,/ Si stelele uimite clipira printre ele./ Vai cum as vrea sa nu mai
vii, sa nu mai vii,/ Frumoasa jertfa a padurii mele!”.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!