Albinele au o viaţă de familie foarte bine organizată. Dacă deschidem un stup pătrundem într-o lume a muzicii, a poeziei, dar în acelaşi timp într-o lume a ştiinţelor exacte.Doar în familia acestor mici vietăţi armonia muzicală şi poezia dau mâna cu logica, cu ştiinţele exacte.E atâta poezie, e atâta muzică în fiecare cămăruţă a fagurelui de miere, e atâta viaţă în fiecare celulă unde trăiesc primii zori ouăle, larvele, puietul şi totuşi atâta înţelepciune, atâta ştiinţă, atâta perfecţiune.Fiecare individ al familiei de albine are o misiune. Niciunul nu se pierde în amănuntele clipelor deşarte, preţuind şi făcând util fiecare moment. Albinele lucrătoare înţeleg cântecul florilor şi adună esenţa fiecărui paradis parfumat, dăruind mai apoi diamantele culese albinelor lucrătoare ce îngrijesc de stup. Doicile, o altă categorie a albinelor lucrătoare, hrănesc puietul. Matca şi trântorul îndeplinesc rolul de reproducere în viaţa familiei lor.Stupul albinei ascunde atâta magie, e un paradis unde curge lapte şi miere, un paradis plin de viaţă şi înţelepciune.
