Intr-o zi, un calator prin munti a salvat un balaur. Acesta era in culcusul sau si a fost blocat de o stanca prabusita. Omul, induiosat, ridica bolovanul cazut peste iesirea vagaunii.
Balaurul, proaspat eliberat a vrut să-l manance pe om pe motiv ca era lihnit de foame si nu avea in obiceiul sau sa rasplateasca ceva. Suparat si speriat, omul ceru să marga la judecata. Balaurul, plin de sine si nevoind sa se spuna ca l-a mancat pe nedrept, accepta sa mearga la judecata.
Cautand judecator, au intalnit un bou, care a tinut partea balaurului, deoarece ducea o viata mizerabila cu stapanul sau. Mai departe, au intalnit un cal. Acesta, ca si boul, il critica pe om si sustine ca balaurul e indreptatit sa il manance. Au plecat mai departe, sa mai intalneasca inca un judecator. Mergand, le-a ieşit în cale o vulpe. Omul a rugat-o si pe ea să judece pricina lor.
Vulpea a fost de partea omului şi il pacali pe balaur. Ea spuse ca e prea complicat doar sa vorbeasca despre asta, ea trebuie sa vada exact ce s-a intamplat, la fața locului. Cei trei se intoarseră la locul vagaunii de unde fusese scos balaurul. Povestira ei din nou cum au stat lucrurile, dar vulpea spuse ca nu crede ca balaurul a incaput într-un loc atat de stramt. Balaurul, provocat, pentru a demonstra vulpii ca nu minte, a intrat la loc în vagauna si omul a trantit bolovanul peste el.
Abia atunci a pronuntat si vulpea judecata ei: Asa cere dreptatea!
