Nu mai era de trăit pentru șoareci din pricina motanului. În fiecare zi doi sau trei din ei cădeau în ghearele sale. Odată s-au adunat cu toţii să hotărască cum să scape de primejdie. Au vorbit ce-au vorbit, dar nu le venea nimic mai deosebit în minte. Dar iată că un șoricel luă cuvîntul:- Am să vă spun eu cum putem scăpa de motan. M-am gîndit că pierim atîţia fiindcă nu știm cînd acesta se apropie de noi. Trebuie să-i legăm la gît niște zurgălăi, care să sune tare. De fiecare dată cînd motanul se va apropia de noi, zurgălăii ne-or da de veste și vom putea fugi la timp.- N-ar fi rău, spuse un șoarece bătrîn, numai că cineva trebuie să și lege zurgălăii la gîtul motanului. Te-ai gîndit bine, fă tu treaba asta și ţi-om rămîne recunoscători cu toţii.
